Good Time (2017): Robert Pattinson își spală păcatele

Regizor: Josh și Benny Safdie

Distribuție: Robert Pattinson, Jennifer Jason Leigh, Barkhad Abdi

După ce a recunoscut că a lovit podeaua penibilului cu saga Twilight, Pattinson a decis că trebuie să arate oamenilor că are niște cojones de actor. S-a înrolat în armata filmelor indie și a luat roluri din ce în ce mai grele, precum cel din The Rover (2014) sau Cosmopolis (2012), unde a avut (cred eu) onoarea de a lucra cu gigantul David Cronenberg.

Prin 2017 a decis să se alăture fraților Safdie în ceea ce avea să fie o pelicula înnobilată cu o mare nominalizare la Palme d’Or-ul din anul respectiv.

Totul începe cu spargerea unei bănci plănuită de Connie Nikos (Robert Pattinson) alături de fratele său ce suferă de un retard mintal, Nick (Ben Safdie). Totul merge ca naiba, iar Nick e prins și bătut în arestul poliției, de unde Connie plănuiește să îl scoată pe cauțiune. Toată acțiunea are loc într-o noapte, cea de după spargere, cu un Connie care aleargă prin tot orașul în căutare de bani cu temerea că fratele său retardat ar putea păți ceva grav în arest.

Odiseea este regizată bine, cu o coloană sonoră creată de DJ-ul Oneohtrix Point Never, iar Pattinson joacă incredibil de bine în rolul său de golan de suburbie, vopsit blond, cu un cercel ieftin în ureche și un cioc dezordonat. Toate aceste întâmplări vă las să le descoperiți singuri când vă decideți să vedeți filmul.

Ceea ce atrage la această peliculă este relația construită între Connie și Ray (Buddy Duress), un alt infractor pe care acesta l-a salvat de la spital crezând că este fratele său. Ray fusese prins pentru o afacere cu LSD, așa că personajul lui Pattinson se oferă să îl ajute în schimbul banilor pentru cauțiune. Toată noaptea cei doi acționează la fel, comit împreună alte infracțiuni (bat un paznic, înșală poliția, intră prin efracție, etc.) și își dau de înțeles că provin din același mediu, cu aceleași motivații. Toată tărășenia se termină de dimineață, cand Connie și Ray așteaptă cumparatorul de LSD într-un apartament. Cei doi poartă un dialog revelator jucat bine de ambii actori și regizat perfect de frații Safdie. Connie se dezice de ce a făcut. Spune că Ray este o scursură socială, este un infractor de doi bani, inutil. Connie îi arată că se vede altfel, se vede nobil, se vede un Robin Hood ce luptă pentru fratele său inadaptabil social și că, în cazul lui, acțiunile îi sunt justificate din plin.

Structura filmului este cea care ține steagul sus și îl face unic. Scena de început este identică cu cea de final, cu Nick ce ia parte la diferite grupuri de consiliere pentru a-l ajuta să se integreze social, iar așa se inchide un cerc perfect. În întregul film se vede disperarea lui Connie de a-și ajuta fratele prin metodele lui, de a-l împinge să acționeze ca el, de a-l îndepărta de toate metodele psiho-științifice de ajutorare a persoanelor cu condiția fratelui său. Se vede frica de pierdere a controlului, afecțiunea caracteristică rudelor apropiate, dar și neîncrederea în sistemul statului în îngrijirea tuturor cetățenilor săi.

Deci… Vizionare placută!