Blackkklansman (2018): un Spike Lee caustico-ironic

Regizor: Spike Lee

Distribuție: John David Washington, Adam Driver, Laura Harrier, Ryan Eggold, Michael Buscemi.

Nominalizat la Premiul Oscar în 2019, la numeroase categorii, cea mai importantă fiind cea de “Cel mai bun film”, filmul lui Spike Lee a atras foarte multe priviri și păreri de la prima apariție într-o sală de cinema. Mulți au invocat stigamtul filmului “politically correct”, dar Spike Lee a ales să se dezbare de astfel de “acuzații” și a lasat filmul său să vorbească de la sine.

Filmul este inspirat din fapte reale ce sunt cuprinse în cartea “Black Klansman” aparută în 2014 și scrisă de Ron Stallworth, jucat în film de John David Washington. Spike Lee a decis să transforme în fotograme paginile lui Stallworth și i-a ieșit în stilul lui caracteristic, adică genial.

Acțiunea debutează la inceputul anilor ’70 cu tânărul de culoare Ron Stallworth ce devine primul angajat afro-american din cadrul departamentului de poliție din Colorado Springs. După o muncă ce il îngroapă în birocrație, Ron Stallworth roagă să fie trimis pe teren și mutat la un alt department. Astfel primește misiunea de a se integra în grupul ce susține drepturile civile ale persoanelor de culoare condus de Kwame Ture, unde o întâlnește pe Patrice Dumas, președintele uniunii studenților de culoare ai Colorado College.

După ce ia parte la întalnirea la care Kwame Ture ține un discurs electrizant, lui Ron îi este atribuit un loc în departamentul serviciului de informații. Într-o zi vede un anunț în ziar legat de celebra grupare Ku Klux Klan și sună dându-se drept un alb ce este interesat de afilierea în organizație. Cuprins de adrenalină își dă seama că nu se poate duce personal la întâlnirea cu membrii clanului, așa că îl cooptează pe colegul lui, evreul Flip Zimmerman (jucat de Adam Driver), să se ducă la întâlniri.

Filip află de planul clanului de a ataca gruparea condusă de Kwame Ture, iar grupul constituit din Ron Stallworth cel real și colegul său ce îi poartă numele în misiune încearcă să le dejoace planul până la finele filmului.

Ironia fină a lui Spike Lee se găsește într-un plan secund al acestei povestiri. Acest plan e constituit de conversațiile adevaratului Ron Stallworth pe care le poartă la telefon cu Marele Maestru al Ku Klux Klan, David Duke. Relația lor telefonică evoluează, iar Duke este atras cat se poate de mult de gândirea și mentalitatea rolului jucat de politistul de culoare până când acesta ia hotărârea să vină personal în Colorado Springs pentru a-l cunoaște pe cel căruia îi poartă un imens respect.

Narațiunea curge incitant și te captivează cu fiecare scenă. Personajele sunt solid construite, complexe, iar reprezentarea perioadei a anilor ’70 și tensiunile sociale existente la acel moment sunt foarte bine transpuse, fără exagerări sau superlative pentru a impresiona, ci impregnate de realism și autenticitate.

Lee a câștigat admirație pentru filmul său, iar prezența la nenumarate festivaluri de film, în special cel de la Cannes în 2018, indică încă o dată maiestria lui regizorală. Cu un scenariu scris impecabil și dialoguri captivante care surprind jocuri psihologice și manipulări dibace, domnul Lee a plecat acasă cu premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat la Oscarurile de anul ăsta.