Davaiștii: între istorie recentă și realitate socială individuală

“Davaiștii”, de Irvine Welsh

Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom

Traducere din limba engleză de Carmen Toader

An apariție: 2012

Irvine Welsh revine în “Davaiștii” cu aceleași personaje care l-au scos din anonimat în anii ’90 în romanul “Trainspotting”, ulterior ecranizat în 1996 de regizorul Danny Boyle în filmul cu același nume. Romanul de față povestește întâmplările ce cronologic au avut parte înainte de întreaga desfășurare a acțiunii din “Trainspotting”. Mark Renton, Sick Boy, Spud, Franco Begbie și mulți alții apar în această frescă socială construită minuțios, detaliu cu detaliu de către Irvine Welsh și fiecare dintre personaje își poartă crucea în mărșăluirea lor prin viața tumultoasă din anii ’80 umbrită de reformele guvernului britanic condus la acel moment de mâna “Doamnei de Fier”, Margaret Thatcher.

Printre capitolele de narațiune scrisă în marca lui Irine Welsh apar scurte întreruperi ce construiesc imaginea de ansamblu a vieții sociale în Scoția, dupa reformele lui Margaret Thatcher. Șomajul crescut, greve înnăbușite de autorități prin violență și o sărăcie ce se așterne peste suburbiile marilor orașe din Scoția, cu accent pe situația din Leith, Edinburgh, locul în care își fac veacul personajele lui Welsh, reprezintă fundalul acestui roman.

După ce întreaga scenă politico-socială e descrisă amănunțit de Welsh, fiecare personaj își începe decăderea. Celebrul Mark Renton, cel mai iubit dintre personajele din Trainspotting și interpretat în 1996 de charismaticul Ewan McGregor, se află la facultate în Aberdeen și dintre toate personajele conturate în roman el are cel mai promițător viitor. Se îndrăgostește de Fiona, o colegă de facultate, despre care recunoaște că este prima lui iubire și pleacă în excursie în Europa. La întoarcerea acasă află vestea năucitoare că fratele lui mai mic, “Micu’ Davie”, ce suferea de o formă de retard mintal, moare și toată familia începe să se pregătească pentru îndurerata înmormântare. Fiona își face și ea apariția, iar părinții lui Mark încep să îl privească cu ochi buni pentru o perioadă pe fiul lor pentru care întrezăresc un viitor diferit de cel al majorității prietenilor lui din gașca din Edinburgh. Ei bine, Mark Renton nu se lasă mai prejos și le demonstrează tuturor că poate să o dea în bară lamentabil când începe să se drogheze în secret cu heroina pe care și-o procură în Aberdeen de la un anume Don. Dependența se adâncește, secretul legat de consumul de heroină începe să circule pe la spatele tuturor apropriaților, mai ales al Fionei care se îngrijorează pe zi ce trece. Starea lui Mark se agravează, iar relația lui cu Fiona sfârșește apoteotic într-un bar din Aberdeen în care Fiona se dezlănțuie prin lacrimi și o criză de isterie. Din acest punct, întregul parcurs al lui Mark prin viață decade cu viteza unui roller coaster aflat în pantă.

Narațiunea continuă pe tot parcursul cărții cu tot felul de odisee personale. Bețivul și bătăușul Franco Begbie o lasă însărcinată pe Samantha Frenchard în vârstă de optsprezece ani, iar frații ei care caută razbunare în fața fostului boxer sfârșesc bătuți și înjunghiați de prietenul mustăcios din gașca celebră. Sick Boy își convinge iubita, pe Maria, să recurgă la prostituție pentru a suporta adicția de heroină a amândurora, Coke este bătut de Dickson în barul acestuia până când este lăsat în comă, ulterior moare datorită rănilor, iar întreagă gașcă formată din Mark, Sick Boy, Begbie, Keezbo, Tommy și Spud plănuiesc spargerea unei case și o salvează de la o încercare de suicid pe spanioloaica Carmelita.

După multe alte întâmplări și o angajare la Londra pentru Mark Renton, totul se sfârșeste cu biletul pe care îl “câștigă” către o clinică de dezintoxicare unde ține un jurnal personal pe toată perioada tratamentelor. Cinismul, înșelăciunile și luciditatea cu care ocolește orice tehnică care l-ar putea împinge să renunțe la heroină stau prinse între paginile pe care zac însemnarile lui Mark Renton.

Finalul ne gasește în drumul lui Renton către stația Gorgie, capitolul numindu-se “Trainspotting in Gorgie”, unde Mark face un pact să renunțe la heroină de acum încolo, dar cum filmul din 1996 al lui Danny Boyle este arhicunoscut, cu toții intuim care o să fie deznodământul acestui pact.

Ceea ce face din acest roman un titlu de căpătâi din orice bibliotecă contemporană este pe departe stilul inconfundabil al lui Welsh. Brutal, vulgar și poate prea dur, stilul de scris al scoțianului ne face să ni se pară la final delicios. Dialogul ce l-a făcut celebru mărșăluiește peste tot prin narațiune și constituie “lipiciul” care fixează cartea de mâna oricărui cititor. Romanul lui Welsh ne învață, dincolo de barierele invizibile ce duc în suburbiile Edinburgh-ului, cum arată decadența și lipsa de speranță într-o societate ce se chinuie cu șomajul și sărăcia. Ne învață cum se traiește în astfel de medii și cum ajungi în anumite situații, dar mai ales ne educă în legatură cu o viață condusă de consumul de droguri și în legatură cu mirajul plăcerii ce este adus de acestea, un univers perfect aflat de fapt într-o gaură neagră.